Visurile devin realitate! Aruncă-te cu mine!
  Când suntem copii visăm să devenim doctori, ingineri, cântăreți etc. Râdem, glumim, dansăm... Părinții ne cumpără stetoscoape, microfoane  etc. și credem cu tărie că într-o zi vom deveni ceea ce ne dorim atât de mult.   Când creștem, se schimbă foaia. Totul pare imposibil. Școala e grea, muncim pe rupte, oamenii nu ne înțeleg - ne simțim singuri pe lume - și nimeni nu ne ajută, parcă dimpotrivă...   Suspinând, cu genunchii sfâșiați, plini de sânge și acoperiți de cicatrici, ne dăm bătuți și punem visurile într-o cutie. Cutia o închidem cu o cheie, pe care o aruncăm în colțul unui sertar.   Și uitării rămâne până la bătrânețe, când, voind să aruncăm din lucrurile inutile ce am adunat de-a lungul anilor, dăm de ea – cheia cutiei cu visurile de copil.  Și atunci, cu lacrimi pe obraz, copleșiți de regrete și durere, o curățăm de rugină cu grijă și deschidem cutia... Dar timpul a trecut, vicisitudinile vieții și-au pus amprenta. Nu mai avem forțe.   Strângem cutia în brațe și-nchidem ochi...

 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
.jpg) 
_J.jpg) 
 
 
 
 
 
 
 
 
0 Comentarii
Respect este cuvântul de ordine. Aroganța deghizată în comentarii constructive, ofensele, insultele nu sunt binevenite pe paginile mele.